Oamenii cred că a forma relații strânse este la fel de simplu ca „a se deschide” și a fi vulnerabili unul cu celălalt. Cu toate acestea, acest lucru nu este întotdeauna cazul.
Pentru a construi o relație puternică și semnificativă cu cineva, este nevoie de mai mult decât să îți lași garda jos și să împărtășești gânduri sau sentimente personale; este nevoie de timp și efort.
Stabilirea încrederii și înțelegerii între doi oameni nu se întâmplă peste noapte – necesită răbdare, comunicare, onestitate, intimitate și respect reciproc pentru granițele celuilalt.
Pentru a te deschide cu adevărat către o altă persoană din toată inima, trebuie să fii dispus să-ți asumi riscuri, cum ar fi să-ți permiti să fii vulnerabil în fața ei, fără teamă de judecată sau să te simți expus.
Care este secretul pentru a avea o relație fericită, sănătoasă și apropiată cu o altă persoană?
Dacă credeți că este dorința de a vă împărtăși cele mai profunde și personale gânduri, sentimente și experiențe, nu sunteți singurul. La începutul anilor 1990, mulți psihologi credeau și ei acest lucru – inclusiv unul dintre autori. Dar apoi a efectuat câteva cercetări în acest sens, iar rezultatele l-au surprins atât pe el, cât și pe mulți alții din domeniul psihologiei.
Mesajul cheie aici este următorul: Oamenii nu formează relații apropiate prin simpla „deschidere” unul față de celălalt.
În 1990, psihologul cercetător Dr. John Gottman și colegii săi de la Universitatea din Washington au înființat un centru de cercetare științifică neobișnuit. L-au numit „Laboratorul dragostei”. În interior, acesta arăta ca o garsonieră normală, cu o bucătărie, o zonă de luat masa, un pat ascuns, un televizor și vedere la un canal de pe malul apei.
Pe parcursul anului următor, au invitat 60 de cupluri căsătorite să petreacă un weekend în acest cadru confortabil. Fiecare cuplu a primit o instrucțiune simplă: trăiți viața așa cum ați face-o în mod normal.
Bineînțeles, a existat o capcană. Apartamentul a fost dotat cu patru camere de supraveghere și o oglindă cu două căi, în spatele cărora observatorii urmăreau cuplurile timp de 12 ore pe zi.
De asemenea, participanții au fost echipați cu microfoane și senzori corporali care urmăreau simptomele de stres, cum ar fi creșterea ritmului cardiac sau a nivelului de transpirație.
Dr. Gottman a colectat sute de ore de înregistrări video care arată interacțiunile zilnice ale cuplurilor în cele mai mici detalii. Apoi a revăzut casetele, căutând exemple de parteneri care își dezvăluie sufletul unul altuia.
Dar, deși a căutat și a căutat, nu a găsit aproape niciun caz de ceea ce psihologii numesc „autodezvăluire”. În schimb, majoritatea conversațiilor se desfășurau astfel:
„Dragă, îmi aduci o cafea?”
„Da, dragă.”
Sau:
„Hei, uită-te la această bandă desenată!”
„Shh, încerc să citesc.”
Chestii destul de banale, nu? Așa credea și Dr. Gottman. De fapt, se temea că întregul experiment a fost o pierdere de timp. Dar apoi, după ce a revăzut imaginile timp de câteva luni, a observat ceva. Cheia formării unor relații apropiate era în fața lui, chiar acolo, în toate acele conversații banale.
Ceea ce conta nu era atât de mult ceea ce vorbeau cuplurile, ci modul în care își vorbeau unul altuia despre asta. Și este o lecție care se aplică tuturor relațiilor, fie ele romantice sau de altă natură.
