Istoria a fost schimbată în mod radical în 1815, când Bătălia de la Waterloo a avut loc. Acest eveniment dramatic a pus capăt era napoleoniană și a ținut în frâu tendințele militariste ale lui Napoleon Bonaparte.
În acest articol, vom examina contextul istoric în care s-a desfășurat bătălia, planul militar al lui Napoleon, și decizia prin care el a fost încetat la sfârșitul bătăliei, precum și implicațiile sale pentru istorie.
Vom vedea cum această bătălie a marcat un moment definitoriu în istorie, și cum Napoleon a fost condamnat să-și încheie domnia cu o înfrângere și o exilare, în ciuda ambiției sale de a schimba lumea.
Contextul istoric
Acestei bătălii se întinde înapoi la Revoluţia Franceză și războaiele napoleoniene care au urmat.
Războiul dintre Franța și aliații săi și aliatul coaliției europene, inclusiv Imperiul Britanic, s-a încheiat cu bătălia de la Waterloo, care a avut loc pe câmpul Waterloo lângă Bruxelles în Belgia.
De asemenea, trebuie menționat faptul că această bătălie a coincis cu întoarcerea lui Napolean de pe insula Elba și cu încercarea sa de a-și recâștiga puterea.
Napoleon și campania din Rusia
Napoleon Bonaparte a condus exercițiile militare neprecedentate ale Franței în anul 1812 în Rusia. Obiectivul său era de a subjuga armatele rusești și de a extinde în mod semnificativ Imperiul francez.
După eligibilitatea inițială a armatei franceze în noiembrie 1812, Napoleon a suferit unele pierderi majore, iar în februarie 1813, el a ordonat retragerea și aproape completa a armatei sale din Rusia.
Această campanie a dus la pierderi considerabile de soldați și de resurse vitale pentru Franța, iar Napoleon a pierdut influența sa militară considerabilă în Europa.
Revenirea lui Napoleon și sursa conflictelui
După înfrângerea sa în Rusia, Napoleon Bonaparte a fost exilat pe Insula Elba, dar a izbucnit în revenire pe 1 martie 1815.
Această revenire a provocat retragerea coaliției care se aliatase pentru a-l înfrânge și a determinat Europa să frământe conflictul din nou.
În același timp, armatele coaliției au început să se miște pentru a-l înfrânge din nou pe Napoleon și a reface pacea.
La 18 iunie 1815, aceste armate s-au confruntat în așa-numita Bătălia de la Waterloo, care a pus capăt definitiv domniei lui Napoleon și a determinat definitiv victoria coaliției.
Bătălia de la Waterloo
a avut loc în 1815, când o coaliție a armatelor britanice, germane și belgiene a înfruntat armata franceză condusă de Napoleon Bonaparte. Bătălia de la Waterloo s-a desfășurat pe câmpiile din apropiere de localitatea Waterloo din Belgia de astăzi și a durat trei zile.
A fost una dintre cele mai mari bătălii ale istoriei și a avut un impact major asupra evenimentelor ulterioare. După o luptă puternică, aliații au provocat o înfrângere zdrobitoare asupra lui Napoleon, punând capăt celor 25 de ani de război și revoluție în Europa.
Acesta a fost sfârșitul dominației franceze și a începutul unei noi ordini politice în Europa.
Starea militarilor și planul militar
În iunie 1815, armata franceză, condusă de către împăratul Napoleon, se pregătea să lupte împotriva aliaților lui, întăriți de trupele britanice sub comanda ducelui de Wellington și de olandezi, belgieni și germani.
Planul propriu militar al francezilor consta în împresurarea și distrugerea aliaților, folosind superioritatea numerică a armatei, înainte ca trupele britanice să poată sosi la Waterloo. Trupele franceze erau pregătite pentru acțiune și se estima că armata lor număra aproximativ 70.000 de soldați.
Aliații, în schimb, numărau doar 60.000 de soldați. Trupele franceze erau, de asemenea, bine echipate, cu arme moderne și tehnici de luptă avansate.
Prima zi a bătăliei
de la Waterloo a durat de la ora 11 dimineața până la apusul soarelui. Batalia avea loc pe câmpia înclinată de lângă localitatea belgiană Waterloo, situată la șaptesprezece kilometri sud-vest de Bruxelles.
Regele Franței, Napoleon Bonaparte, a condus armata franceză într-o atac fericit, careul cu trupe ale armatei britanice, împreună cu trupele însoțitoare ale aliaților săi, Prusia și Olanda.
Acestea, împreună cu armata franceză, au format un trio puternic, care s-a confruntat ziua și noaptea. În mod surprinzător, alianța a rezistat inițial, dar, în cele din urmă, Napoleon, dedus de oboseala soldaților săi, a luat calea înapoi către Bruxelles, lăsând urme adânci în aria de luptă.
A doua zi a bătăliei
a început cu o ofensivă a forțelor franco-germane. Aferventul lor atac a început la ora 11 dimineața, cu trupele conduse de Napoleon în frunte. Forțele coaliției au rezistat, dar au fost forțate să se retragă în mod organizat.
Berghersh și aproximativ 20.000 de soldați ai coaliției au fost capturați de Napoleon. Cu toate acestea, în ciuda victoriei sale parțiale, Napoleon a fost nevoit să se îndepărteze în cele din urmă.
Napoleon și-a recunoscut înfrângerea în luna iulie și a încercat să fugă înapoi în Franța.
Înfrângerea lui Napoleon
la Bătălia de la Waterloo a avut loc în data de 18 iunie 1815. Acesta a fost cel de-al cincilea și ultimul lui război, iar trupele aliate ale Regatului Unit, Prusiei și Olandei, conduse de căpitanul Arthur Wellesley, ducele de Wellington, au fost învinse de forțele franceze ale lui Napoleon Bonaparte.
Înfrângerea lui Napoleon a marcat sfârșitul Imperiului Franc de la 1804, și a marcat începutul unui nou ordin mondial, condus de marile alianțe europene. După înfrângerea sa, Napoleon a fost exilat pe insula Sf. Elena, unde a decedat în 1821.
Concluzii și implicații
Bătălia de la Waterloo a fost un eveniment important în istoria Europei, având un impact semnificativ asupra câmpului militar și geopolitic al Europei în următoarele decenii.
După această bătălie, Napoleon a fost exilat și nu a mai avut puterea militară să-și revendice puterea și, într-o anumită măsură, a permis regatului britanic să se mențină în poziția sa de putere în Europa.
Bătălia a avut și alte implicații, de la răspândirea ideii de libertate la schimbările militare și de securitate, de la promulgarea tratatelor de pace la conturarea Europei moderne.
