România a efectuat al saptelea recensământ al populațiilor săi istorice. Acest recensământ a dezvăluit o scădere dramatică a populației țării din 1992 ca urmare a emigrării.
În urma recensământului din 2000, s-a constatat că populația României scăzuse cu aproximativ 2,3 milioane de persoane față de recensământul precedent din 1992. Astfel, populația oficială a țării înregistrată în 2000 era de 22,5 milioane de locuitori.
Scăderea populației a fost atribuită în mare măsură emigrării masive a românilor în perioada post-comunistă. Mulți români au părăsit țara în căutarea unor oportunități mai bune de muncă și trai în străinătate, în special în țări din Uniunea Europeană. Principalele motive ale emigrării au fost nivelul scăzut al salariilor, șomajul ridicat și corupția în România.
Această scădere a populației a avut un impact semnificativ asupra țării, în special în ceea ce privește forța de muncă disponibilă și echilibrul demografic. De-a lungul anilor, România a încercat să adopte măsuri pentru a încuraja revenirea emigranților și pentru a opri scăderea populației, prin îmbunătățirea condițiilor de muncă și crearea unui mediu favorabil dezvoltării economice și sociale.
Al saptelea recensământ al populației a fost un moment important pentru a evalua evoluția demografică a țării și pentru a identifica posibilele probleme și nevoi ale populației. Datele obținute în urma acestui recensământ au fost utilizate în elaborarea politicilor publice, planificarea dezvoltării socio-economice și distribuirea resurselor în România.
