Apele Internaționale: Definiție, Reglementare și Semnificație Globală

Apele internaționale reprezintă corpurile de apă care transcend granițele naționale și sunt supuse unor reglementări speciale în dreptul internațional. În prezent, două treimi din oceanele lumii sunt considerate ape internaționale, acestea fiind esențiale pentru comerțul global, activitățile de pescuit, cercetarea științifică și biodiversitatea planetară.

Recent, un tratat istoric a fost adoptat după aproape două decenii de eforturi pentru a îmbunătăți protecția acestor zone vitale, marcând o etapă importantă în gestionarea resurselor oceanice la nivel mondial.

Definiția și categorisirea apelor internaționale

Termenii de „ape internaționale” sau „ape transfrontaliere” se aplică în cazul în care anumite tipuri de corpuri de apă transcend granițele internaționale. Acestea includ oceane, ecosisteme marine mari, mări și estuare regionale închise sau semiînchise, râuri, lacuri, sisteme de apă subterană (acvifere) și zone umede.

Din punct de vedere al administrării, apele internaționale cuprind apele la care un stat este riveran cu alte state, cele care intră sau ies prin granițele statului, precum și cele la care interesele unor state străine sunt recunoscute prin tratate și convenții internaționale.

Este important de menționat că termenul „ape internaționale” nu este definit formal în dreptul internațional, fiind mai degrabă un termen informal care se referă adesea la apele dincolo de marea teritorială a oricărei țări, cunoscute și sub denumirea de „marea liberă” sau „high seas”.

Conform doctrinei „mare liberum” (libertatea mărilor), aceste zone nu aparțin jurisdicției niciunui stat.

Distincția între diferite tipuri de ape

Pentru o înțelegere completă a conceptului, este esențial să distingem între:

1. Apele internaționale – corpuri de apă care transcend granițele și sunt supuse reglementărilor internaționale.
2. Apele teritoriale (marea teritorială) – fâșia de mare de o anumită lățime (în general între 3 și 12 mile marine) care se întinde de-a lungul țărmului unui stat și asupra căreia acesta își exercită deplina suveranitate.
3. Apele interioare – canalele, lacurile, râurile, fluviile, intrările, băile și brațele de mare dintre proeminențele uscatului, care se află sub jurisdicția completă a unui stat.

Cadrul juridic internațional

Regimul juridic al apelor internaționale a evoluat considerabil în ultimele decenii. Convenția asupra Mării Libere din 1958, care are 63 de semnatari, a definit „marea liberă” ca fiind „toate părțile mării care nu sunt incluse în marea teritorială sau în apele interioare ale unui stat” și unde „niciun stat nu poate pretinde în mod valid că supune vreo parte a acestora suveranității sale”.

Această convenție a servit ca fundament pentru Convenția Națiunilor Unite asupra Dreptului Mării (UNCLOS), semnată în 1982, care a recunoscut zonele economice exclusive extinzându-se la 200 de mile marine de la linia de bază, unde statele de coastă au drepturi suverane asupra coloanei de apă, fundului mării și resurselor naturale găsite acolo.

Statutul și utilizarea apelor internaționale

În apele internaționale, cunoscute și ca „marea liberă”, toate statele beneficiază de anumite drepturi fundamentale:

1. Dreptul de pescuit
2. Dreptul de navigație
3. Dreptul de survol
4. Dreptul de a instala cabluri și conducte
5. Dreptul de cercetare științifică

Navele care navigează în marea liberă se află în general sub jurisdicția statului de pavilion (dacă există unul). Totuși, când o navă este implicată în anumite acte criminale, cum ar fi pirateria, orice națiune poate exercita jurisdicție în baza doctrinei jurisdicției universale.

Protecția apelor internaționale

Recent, au fost făcuți pași importanți pentru protejarea biodiversității în apele internaționale. În martie 2023, după 10 ani de negocieri, țările ONU au semnat un tratat istoric pentru protejarea apelor internaționale din oceane. Acest tratat a fost adoptat oficial în iunie 2023, fiind descris de secretarul general al ONU, Antonio Guterres, ca oferind „o nouă viață și speranță oceanului de a avea o șansă în lupta” pentru supraviețuire.

Tratatul prevede că:

• 30% din apele oceanelor vor deveni arii protejate
• Se vor face investiții mai mari pentru conservarea marină
• Vor apărea noi reglementări pentru exploatările miniere de pe fundul mărilor

Aceste măsuri sunt esențiale deoarece, până recent, doar 1% din apele internaționale erau protejate, restul fiind în afara oricărui control cu privire la schimbările climatice, pescuitul excesiv sau traficul maritim.

Dispute și provocări actuale

Există numeroase dispute internaționale privind statutul anumitor ape, inclusiv:

1. Oceanul Arctic: Canada, Danemarca, Rusia și Norvegia consideră părți din mările arctice ca fiind ape naționale sau interioare, în timp ce majoritatea țărilor Uniunii Europene și Statele Unite le consideră oficial ape internaționale. Pasajul de Nord-Vest prin Arhipelagul Arctic este un exemplu proeminent, Canada revendicându-l ca ape interioare, în timp ce SUA și UE îl consideră o strâmtoare internațională.
2. Oceanul Antarctic: Revendicarea Australiei privind o zonă economică exclusivă în Antarctica este contestată de Japonia.
3. Marea Chinei de Sud: Există dispute între Brunei, China, Indonezia, Malaezia, Filipine, Taiwan și Vietnam.
4. Okinotorishima: Revendicarea Japoniei privind o zonă economică exclusivă în jurul Okinotorishima este contestată de China, Coreea de Sud și Taiwan.

Asadar…

Apele internaționale reprezintă una dintre cele mai importante resurse globale comune, acoperind aproximativ 50% din suprafața planetei și peste două treimi din ocean. Deși inițial considerate un „tărâm al nimănui” deschis exploatării nelimitate, recenta adoptare a tratatelor internaționale marchează o recunoaștere crescândă a necesității de a proteja și gestiona sustenabil aceste zone.

Provocările sunt încă numeroase, de la dispute teritoriale la amenințări la adresa biodiversității, dar cadrul juridic internațional continuă să evolueze pentru a aborda aceste probleme. Cooperarea internațională rămâne cheia pentru asigurarea unei utilizări echitabile și sustenabile a acestor ape, care reprezintă un patrimoniu comun al umanității.