În fiecare zi, schimbăm idei, împărtășim povești și chiar ne arătăm iubire. Dar de multe ori, aceste conversații – sau „oferte” așa cum sunt cunoscute – conțin mesaje subtile care depășesc cuvintele rostite.
Aceste oferte emoționale subiacente sunt unitățile fundamentale ale comunicării emoționale; ele sunt cele care fac schimburile noastre atât de puternice și semnificative.
Ofertele vin sub mai multe forme: un zâmbet sau o îmbrățișare din partea unei persoane dragi ar putea transmite confort și liniște; o conversație sinceră ar putea indica vulnerabilitatea și încrederea.
Oricât de mici sau aparent nesemnificative, aceste oferte pot avea un impact profund asupra celor care le primesc. Ele acționează ca o expresie a emoției pe care nicio explicație sau descriere nu o poate capta pe deplin.
„Cum îți merge ziua? Ai vreun plan pentru seara asta?”
Acestea nu sunt chiar întrebări profunde. De fapt, ar putea părea simple „discuții mărunte”. Și totuși, ca oferte pentru a stabili o conexiune emoțională cu cineva, fiecare dintre ele poate juca un rol crucial în consolidarea sau slăbirea acelei relații.
Motivul pentru care aceste întrebări sunt atât de importante este acela că sunt mai mult decât se vede la prima vedere.
Imaginați-vă un cuplu romantic, Mary și Jeff, care stau pe o canapea în sufrageria lor. Mary se apleacă spre Jeff și îl întreabă: „E cam răcoare aici, nu crezi?”. Aceasta este oferta ei.
Mesajul cheie este: Ofertele conțin de obicei mesaje ascunse.
Pentru a începe să descifrăm mesajul său ascuns, haideți să privim sub suprafața acestei simple interacțiuni.
Vedeți, nu este vorba de faptul că Mary vrea doar să-i spună lui Jeff că îi este frig sau să afle dacă el este de acord cu evaluarea ei privind temperatura. Mary are un obiectiv nerostit: speră ca Jeff să o îmbrățișeze. Cu alte cuvinte, ea îi cere să se apropie de ea, atât la propriu, cât și la figurat.
Atunci de ce nu spune pur și simplu: „Hei, îmbrățișează-mă”?
Ei bine, uneori facem oferte deschise. Dar, de obicei, le facem mai subtile și mai vagi – și asta pentru un motiv întemeiat. Încadrarea ofertei sale de afecțiune fizică ca o declarație despre temperatură, Mary are o modalitate de a salva aparențele și de a se simți mai puțin lovită dacă Jeff o refuză. Imaginați-vă dacă ea spune: „Dă-mi o îmbrățișare”, iar Jeff răspunde fără menajamente: „Nu, nu am chef”. Ouch.
Pe de altă parte, dacă el răspunde aruncându-i o pătură, ei bine, ea tot nu primește ceea ce își dorește cu adevărat. Dar cel puțin primește ceva pozitiv în schimb, și este mult mai bine decât o respingere categorică.
Mary îi oferă, de asemenea, lui Jeff o modalitate de a refuza fără probleme oferta ei. Chiar dacă el știe că ea probabil vrea o îmbrățișare, nu trebuie să treacă prin penibilul de a spune nu dacă preferă să rămână singur. El poate alege să interpreteze declarația lui Mary în mod literal și să răspundă în consecință.
Cu alte cuvinte, neclaritatea ofertelor noastre este o trăsătură, nu un defect, și de multe ori ne este de folos. Din nefericire, poate duce și la unele probleme, așa cum urmează să vedem.
