Comunismul în România a fost o perioadă tulbure în istoria națională, care a avut loc în perioada 1947-1989. Regimul comunist a fost instaurat de către Partidul Comunist Român (PCR) și a fost puternic influențat de modelul sovietic.
În primele etape ale comunismului în România, s-au adoptat politici severe de colectivizare a agriculturii și de naționalizare a industriei. Aceste politici au avut un impact negativ asupra economiei, provocând scăderea producției agricole și industriale, precum și o înrăutățire a nivelului de trai al populației.
În același timp, regimul comunist a impus un control strict asupra societății și a lansat o campanie de înființare a unui cult al personalității în jurul liderului comunist Nicolae Ceaușescu. Drepturile și libertățile individuale au fost restricționate, iar opoziția politică a fost înăbușită prin represiuni brutale și cenzură.
În perioada anilor ’70, Ceaușescu a adoptat politici economice extrem de restrictive, care au dus la sărăcirea țării și la izolarea internațională a României. În același timp, regimul a implementat numeroase proiecte de construcții megalomanice, cum ar fi Casa Poporului din București, care a adâncit și mai mult problemele economice ale țării.
În anii ’80, nemulțumirea populară față de regimul comunist a crescut și au avut loc numeroase proteste și revolte. La sfârșitul anului 1989, România a fost scena unei revoluții violente, în urma căreia Ceaușescu și soția sa au fost executați, punând capăt regimului comunist în țară.
Perioada comunismului în România a lăsat o moștenire dureroasă, marcată de represiuni, foamete și sărăcie. În prezent, România se confruntă cu provocări legate de tranziția către o economie de piață și de reconcilierea cu trecutul său comunist.
